|
Kligman, Gail,
Bucureşti: Humanitas, 2000, 366 p.
Căutând explicaţii cu privire la cauze şi efecte ale instituţionalizării îndelungate la copiii orfani din perioada comunistă, am găsit în biblioteca Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială Bucureşti această carte: Politica Duplicităţii. Controlul Reproducerii în România lui Ceauşescu. Multe lucruri descrise de autoare îmi erau cunoscute deja ca urmare a faptului că am trăit în perioada comunistă, iar în adolescenţa am fost martora schimbărilor politice care au urmat Revoluţiei şi am fost voluntară la casele de copiii, denumite ulterior centre de plasament.
Cartea merită atenţia oricărei persoane care doreşte să înţeleagă situaţia deosebită pe care au înfruntat-o primele generaţii post-revoluţionare de asistenţi sociali, precum şi efectele pe termen lung asupra generaţiilor de copii născuţi în perioada comunistă.
În cartea Politica Duplicităţii, autoarea, nu face referire la toate aspectele perioadei comuniste, ci doar la cele legate de politica natalistă promovată de regimul comunist. România a ajuns în atenţia lumii întregi ca urmare a coerciţiei exercitate de regimul politic prin legislaţie.
Cartea este rezultatul unei perioade lungi de cercetare şi colaborare internaţională începută în anul 1992. Acest fapt reiese din mulţumirile pe care autoarea le aduce cercetătorilor români şi străini, dar şi unor instituţii de prestigiu, precum Rockefeller Foundation, Radio România Liberă, Institute of Internaţional Studies – University of California, Ambasada României la Washington, Academia de Ştiinţe a României, Institutul de Sociologie Bucureşti etc.
În introducere, autoarea prezintă etnografia statului, politica reproducerii şi strategiile demografice care erau menite să transforme femeile în maşini umane de producere a viitorilor muncitori. Face referire la faptul că se utilizau rapoarte false, statistici măsluite şi dezinformarea deliberată. Cartea stă ca o mărturie tragică a adevărului că interzicerea avortului a ridicat duplicitatea şi ipocrizia la nivelul unor imperative aşa zis morale şi politice.
|
|