Editorial

Tematica anunţată pentru acest număr aşa cum a apărut în “apelul pentru lucrări” era educaţia/formarea asistenţilor sociali. Am propus o dezbatere privind provocările şi problemele învăţământului specific domeniului cu referire directă la standardizarea formării universitare, rolul practicii studenţilor, influenţa angajatorilor, problematica evaluării.

Ceea ce a rezultat este prezentul număr, cu 12 articole care prezintă o tematică diversă, interesantă, captivantă uneori, care invită la reflecţie privind situaţia şi rolul asistenţei sociale, în general, într-o perspectivă globalizantă. De aceea este dificil de spus dacă obiectivul propus iniţial a fost atins sau nu. Dintr-o perspectivă strict formală doar câteva dintre articole abordează în mod direct tematica propusă de noi iniţial. Dar examinând produsul final senzaţia editorului este că ceea ce ne-am propus a fost cu prisosinţă realizat şi în mare măsură aşteptările ne-au fost depăşite prin generozitatea subiectelor abordate, prin noutatea perspectivelor sau prin reflectarea noilor provocări ale dinamicii societăţii contemporane în redefinirea rolului asistenţei sociale. Perspectiva internaţională care apare într-o măsură variată în toate articolele arată de fapt că formarea în asistenţa socială a devenit tot mai mult o adevărată „iniţiere” pentru intrarea într-un corp de elită al gânditorilor şi educatorilor sociali care veghează la menţinerea adevăratelor valori umane într-o perioadă când lupta pentru supremaţie economică, politică sau administrativă este împinsă până peste limitele acceptabile.

Astfel articolul autorilor portughezi Francisco Branco şi Maria Inês Amaro ia atitudine faţă de procesul de birocratizarea administrativă la care este supusă asistenţa socială din perspectiva managerială a eficacităţii evidenţiată prin rezultate. Ei propun o perspectivă individualistă numită asistenţă socială activă care conduce la respectarea adevăratelor obiective ale domeniului privind împuternicirea (empowerment) persoanelor sau a comunităţilor. De semnalat tehnica interesantă a argumentării empirice confidenţiale prin recurgerea la “clientul misterios”.

Articolul profesoarei Samantha Wehbi de la Universitatea Ryerson, Canada, discută chiar conceptul de internaţionalizare a asistenţei sociale şi atrage atenţia că se pierde deseori din vedere contextul local istoric şi cultural dintr-o perspectivă de tip neo-colonialism a dominaţiei Nordului faţă de Sud. Autoarea insistă şi pentru adoptarea unei atitudini de responsabilitate în locul uneia caritabile în practica asistenţei sociale internaţionale.

Articolul profesorului Gill Martin de la Universitatea East Anglia din Norwich este centrat chiar pe tema educaţiei asistenţilor sociali şi a impactului cerinţelor venite din partea angajatorilor în elaborarea programei universităţilor din Marea Britanie. Îmbunătăţirea acesteia aşteptată în 2013 va contribui la sporirea identităţii profesionale a lucrătorilor sociali.

Articolul profesoarelor Shirley Gatenio Gabel şi Sheila B. Kamerman de la două universităţi new-yorkeze se referă la un fenomen se pare destul de răspândit în Asia şi America Latina: transferul de bani condiţionat, folosit pentru eradicarea sărăciei şi ca politică de protecţia copilului. E vorba de un program în care părinţii copiilor săraci care frecventează şcoala primesc o sumă de bani echivalentă câştigului salarial al acestor copii, dacă ei ar munci în loc să meargă la şcoală. Autoarele discută comparativ despre originea şi efectele benefice ale acestei măsuri.

Florentina Scârneci de la Universitatea din Braşov ne prezintă un articol interesant şi bazat pe exemple semnificative privind rolul şi importanţa cercetărilor calitative în asistenţa socială şi modul de formare al asistenţilor sociali pentru acest tip de cercetare.

Mai tinerele colege: Monica Elena Ghiţiu şi Ana Mago-Maghiar de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj ne propun o abordare comparativă asupra organizării activităţii de practică a studenţilor de la asistenţă socială la două universităţi una din România şi alta din Statele Unite, rezultând în final o serie de recomandări privind planificarea acestei importante părţi oricărui program de formare al asistenţilor sociali.

Tot atât de tinerii Elena-Loreni Baciu şi Theofild-Andrei Lazăr de la Universitatea de Vest din Timişoara discută despre competenţele oferite de programele de formare faţă de competenţele cerute de angajatori pentru diplomaţii programelor de asistenţă socială pe baza unei cercetări concrete pe un eşantion semnificativ de absolvenţi.

Doctorandul Filip Guttman de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, ne propune un articol implicat şi militant privind perspectivele şi atitudinea tinerilor cu deficienţe de vedere privind accesul la studiile universitare pe baza unui studiu experimental riguros realizat.

Supervizarea ca formă de formare continuă în asistenţa socială ne este prezentată de două cercetătoare: Adriana Florentina Călăuz de la Universitatea de Nord din Baia-Mare şi Patricia Luciana Runcan de la Universitatea de Vest din Timişoara.

Maria Marinela Mihăilă de la filiala din Iaşi a Academiei Române ne descrie efectele pentru protecţia socială a familiei a noului Cod Civil şi modificările care vor trebui introduse în procesul de formare a studenţilor ca urmare a noilor abordări în procedurile de intervenţie din cadrul serviciilor sociale.
De la Universitatea de Vest din Timişoara, conferenţiarul Alexandru Neagoe se referă la beneficiile practicii studenţilor de la asistenţă socială în cadrul unor biserici sau instituţii cu orientare religioasă.
Şi, în fine, Denizia Gal de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, împreună cu directorul Klaus Mathes din Germania ne prezintă detaliat principalele consecinţe în plan social şi formativ ale proiectului “Formarea personalului de specialitate pentru adulţii cu demenţă”, proiect european de tip Leonardo da Vinci.
Acesta este pe scurt conţinutul numărului prezent, ultimul pe 2011; vă invit să-l parcurgeţi cu atenţie, să reflectaţi la conţinuturile uneori prea dense în semnificaţii şi să reveniţi la el ori de câte ori veţi recunoaşte în activitatea dvs. probleme dintre cele descrise de autori.