|
Tema sexualităţii are o importanţă deosebită pentru fiecare dintre noi, atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională, dacă ne referim la cercetători, reprezentanţi ai corpului academic, asistenţi sociali şi educatori. În acelaşi timp, extinderea societăţii globalizate şi a culturii post-moderne au transformat sexualitatea într-o structură cu încrengături extrem de complexe şi ambigue. Intensificarea mobilităţii în contextul globalizării, mai ales în rândul tinerilor, a condus la necesitatea acordării unei atenţii speciale interconexiunilor umane şi impactului pe care factorii şi atitudinile de la nivelul societăţii îl exercită în sfera sexualităţii. Ideea unui număr special al Revistei de Asistenţă Socială pe tematica sexualităţii a venit în urma unei activităţi de colaborare şi a unei preocupări constante a coordonatoarelor pentru acest fascinant domeniu de studiu.
Pornind de la o definiţie de lucru a sexualităţii propusă de John Breck, coordonatoarele Sue Kay-Flowers şi Cristina Faludi vă invită să reflectaţi la semnificaţiile profunde ale sexualităţii umane: „În experienţa noastră, sexualitatea nu este o opţiune. Ea este un instinct fundamental, care exprimă o nevoie elementară a fiecărui om: nevoia de afecţiune, înţelegere, compasiune, tandreţe şi dragoste. Sexualitatea înseamnă mult mai mult decât simpla activitate genitală. Ea priveşte întreaga persoană umană: minte, trup şi suflet. Dăruită de către Dumnezeu ca notă definitorie a umanităţii noastre, distincţia sexelor şi expresia sexuală ne oferă posibilitatea de a experimenta cele mai adânci şi intime relaţii pe care le putem cunoaşte” (2003, 74).
Desigur, abordarea lui Breck asupra sexualităţii trebuie luată ca o provocare, având în vedere că sexualitatea nu este privită neapărat ca fiind „dată de Dumnezeu”, în special de către cei care trăiesc în Europa de Vest, şi care o consideră ca o dimensiune a condiţiei umane ce răspunde nevoii fiecăruia de afecţiune, înţelegere, compasiune, tandreţe şi iubire. Dincolo de faptul că este izvor al naşterii, sexualitatea angajează straturile cele mai profunde ale personalităţii. De aceea, descifrarea sa presupune un demers care necesită atât delicateţe, cât şi precizie. Limitarea la dimensiunea strict fiziologică a sexualităţii împiedică avansarea semnificativă în cunoaştere. În consecinţă, se impune luarea în considerare a sexualităţii omeneşti în ampla şi complexa ei normalitate, adică în contextul iubirii şi al responsabilităţii (Cornea, 2004, 20, 21). Relaţiile sexuale sunt tributare înţelesurilor şi aşteptărilor societale ataşate relaţiilor personale, precum şi legilor care le reglementează, ceea ce înseamnă că sexualitatea este puternic contextualizată. Astfel, în vestul Europei, unde primează drepturile şi libertăţile individuale, discuţiile actuale despre sexualitate se încadrează mai degrabă într-o perspectivă hedonistă, conform căreia în centrul relaţiilor sexuale stă obţinerea plăcerii. În schimb, în România, problemele de sănătate sexuală şi reproductivă moştenite din perioada comunistă continuă să aibă un impact negativ semnificativ, menţinând-o pe primele locuri din Europa în privinţa ratelor avortului, sarcinilor la adolescente, mortalităţii materne şi infantile, bolilor cu transmitere sexuală (UNSD, 2015).
Homosexualitatea a devenit în ultimele decenii un subiect obişnuit de discuţie în mass-media şi în programele de educaţie sexuală din ţările dezvoltate, unde schimbările legislative au afirmat drepturile persoanelor din comunitatea LGBT – lesbiene, gay, bisexuali, transexuali (Breck, 2003, 70-72). Astfel s-a ajuns ca în Europa, ţări cu tradiţie creştină puternică să legifereze relaţiile între persoane de acelaşi sex: în Italia s-au legalizat căsătoriile între persoane de acelaşi sex, iar în Grecia se recunoaşte parteneriatul civil, nu şi mariajul. Rezistenţa României de-a se alinia tendinţei de pe continentul european este încă foarte puternică, situând-o pe ultimul loc în ceea ce priveşte atitudinea publică faţă de acceptarea homosexualităţii în perioada 2004-2012 (Smith et al., 2014, apud Waaldijk, 2016).
În cursul revizuirii articolelor prezentei ediţii, am remarcat o temă comună în legătură cu tinerii şi dorinţa lor de a beneficia de mai multă educaţie şi informare în legătură cu sexualitatea. În Marea Britanie există o tradiţie în acest sens, astfel că în şcolile de stat, Educaţia sexuală şi pentru relaţii constituie parte integrantă a curriculei naţionale din învăţământul secundar (Comitetul pentru Educaţie al Camerei Comunelor, 2015, 46). Recent, Departamenul pentru Educaţie din Anglia a propus revizuirea conţinutului acestei discipline, prin lansarea unei consultări publice (Departamentul pentru Educaţie, 2017). România nu are un astfel de curriculum în şcoli şi nici nu şi-a creat încă vreo strategie de abordare a acestor aspecte în rândul tinerilor. Primul articol, al autoarelor Alloni, Centrone şi Viola indică o dorinţă pentru o astfel de educaţie şi în rândul tinerilor din Italia care au participat la studiu. Totuşi, când o ţară decide să implementeze o astfel de educaţie în şcoli, importul unui curriculum din altă parte este total nerecomandat. În schimb, este necesară proiectarea unei intervenţii care să îmbrăţişeze o abordare integratoare, holistică, pliată pe specificul ţării, pentru a putea răspunde nevoilor propriului tineret, conturate de contextul social şi cultural al ţării.
Varietatea subiectelor care gravitează în jurul sexualităţii nu este epuizată; există zone încă prea puţin explorate, cum ar fi manifestarea şi natura relaţiilor intime în rândul persoanelor cu dizabilităţi, al persoanelor vârstnice sau al celor care se confruntă cu boli grave. De pildă, alterarea intimităţii în cuplu ca urmare a unui diagnostic sau tratament de cancer influenţează negativ calitatea vieţii atât a pacientului, cât şi a partenerului de viaţă (Faludi, Dégi, 2016). În plus, schimbările tehnologice şi folosirea reţelor de socializare au adus în atenţie o serie de aspecte noi, o preocupare deosebită acordându-se implicaţiilor pe care le exercită hărţuirea cibernetică şi pornografia cibernetică, în special folosirea imaginilor în rândul copiilor. Astfel de distorsiuni ale sexualităţii au condus la răspândirea abuzurilor, în special în rândul femeilor şi copiilor.
În acest editorial vom prezenta pe scurt conţinutul acestei ediţii speciale, care cuprinde cinci articole ce tratează diferite aspecte ale sexualităţii din mai multe ţări, incluzând Italia, România şi Rwanda. Restul articolelor acoperă subiecte apropiate temei acestei colecţii, cu excepţia lucrării finale, care se concentrează asupra unui program social de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici.
Volumul debutează cu lucrarea autoarelor Alessandra Alloni, Maria Centrone şi Francesca Viola care au realizat un studiu calitativ în rândul adolescenţilor din trei regiuni din Italia, prin intermediul căruia au investigat nevoile, opiniile şi perspectivele despre introducerea educaţiei sexuale ca parte a curriculei formale în şcoli. Italia, ca şi România, nu are experienţa predării acestei discipline în şcoală, iar oportunitatea introducerii acesteia în programa şcolară a fost intens dezbătută de-a lungul timpului. Arătând că tinerii incluşi în studiul lor susţin ca tematica sexualităţii să fie predată în şcoli, autoarele au prezentat şi unele recomandări ale tinerilor despre modul în care o astfel de disciplină ar trebui oferită elevilor.
În al doilea articol, autorul Gonzaga Isirabahenda se focusează pe Rwanda, o ţară mică din mijlocul continentului african. În lucrarea sa, Isirabahenda explică modul în care cultura rwandeză şi credinţele religioase influenţează felul în care informaţia despre sănătatea sexuală şi sexualitate este transmisă şi înţelesurile pe care tinerii le ataşează acestor aspecte. Autorul explică felul în care sexualitatea este percepută şi practicată în rândul tinerilor din ţara sa, precum şi dilemele etice pe care le au asistenţii sociali în munca din domeniul sănătăţii sexuale. Astfel, putem descoperi o realitate pe cât de fascinantă, pe atât de marcată de cutume şi prejudecăţi care par a fi greu de imaginat pentru tineretul european.
În al treilea articol, ne întoarcem în Europa, de data aceasta în România, unde, printr-un studiu exploratoriu calitativ, Diana Percă surprinde experienţa debutului sexual al studenţilor din domeniul socio-uman la Universitatea „Babeş-Bolyai”. Investigând nivelul de satisfacţie şi al folosirii contracepţiei la primul raport sexual, studiul său aduce noi perspective asupra modului în care tinerii români percep abstinenţa sexuală şi a felului în care se raportează la utilizarea mijloacelor de contracepţie, în condiţiile în care participanţii la studiu au declarat că propriul debut al vieţii sexuale a fost mai degrabă unul neplanificat sau spontan.
Rămânem în România pentru cel de-al patrulea articol al volumului, în care Simona Angheloiu expune un studiu de caz detaliat despre procesul asistării psiho-sociale al unei paciente diagnosticată cu virusul HIV, a cărei situaţie se complică după ce devine soţie şi mamă a doi copii. Realizat de o asistentă socială cu mulţi ani de muncă într-o clinică de boli infecţioase de top din Cluj-Napoca, articolul oferă un model de bună practică în domeniul asistării psiho-sociale a pacienţilor cu diagnostic de HIV/SIDA. Având în vedere că sprijinul acordat acestei categorii de bolnavi în spitalele din România este într-o fază incipientă şi că numărul de infecţii cu acest virus în ţară este în creştere, această lucrare aduce o contribuţie importantă privind modul în care profesioniştii, în special asistenţii sociali, sunt capabili să lucreze împreună cu alţii pentru a satisface nevoile unui client-grup.
Al cincilea studiu, al Cristinei Faludi şi al Alexandrinei Moldovan, investighează prin intermediul unui design calitativ de cercetare atitudinile tinerilor privind utilizarea contracepţiei, sarcinile la adolescente, homosexualitatea şi dublul standard sexual, realizând o analiză comparativă în funcţie de gen, mediu de rezidenţă şi modul de participare la studiu al tinerilor (în cadrul unui centru de zi din Cluj-Napoca sau în mediul online). Rezultatele studiului au arătat că tinerii de ambele genuri exprimă păreri similare privind folosirea contracepţiei şi manifestă o atitudine negativă comună faţă de homosexualitate; de asemenea, ei deţin un set de stereotipuri şi mituri despre sexualitate, care pot conduce la comportamente sexuale de risc. Interesant este că tinerele femei dezaprobă în mai mare măsură decât tinerii bărbaţi sarcinile la vârsta adolescenţei.
În al şaselea articol, Diana-Helamia Mihali explorează dacă studenţii de la Universitatea „Babeş-Bolyai” au experimentat în raporturile cu profesorii abordări şi relaţionări diferenţiate în funcţie de gen. Folosind un design metodologic mixt, autoarea a arătat că astfel de manifestări au la bază stereotipuri de gen, însă diferenţele de gen apar cu o intensitate redusă. Studenţii au raportat că tratamentele diferenţiate în funcţie de gen aplicate de către profesori se refereau la acordarea atenţiei, notele folosite în evaluare, oferirea de feedback şi a unor oportunităţi egale de implicare în activităţi academice.
Al şaptelea articol se concentrează pe acordarea unor servicii de sprijin psiho-social în domeniul recuperării din adicţia de droguri a femeilor. Folosind analiza tematică a datelor calitative, Oana Rotarescu descrie istoriile de viaţă a cinci mame din Irlanda, care au solicitat tratament pentru dependenţa de droguri. Autoarea descrie etapele anevoioase ale recuperării din adicţia de droguri şi consecinţele negative pe care acest proces îndelungat şi dureros le-a avut asupra relaţiei cu copiii şi cu ceilalţi membri ai familiei. Studiul este o bună ilustrare pentru profesionişti a complexităţii intervenţiei în domeniul dependenţei de droguri atunci când în ecuaţie sunt implicaţi şi copii care încă mai au nevoie de sprijinul susţinut şi nemijlocit al mamei.
Ultimul articol din acest număr – al Nicoletei Neamţu şi al Victoriei But – este adresat specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul asistării psiho-sociale a vârstnicilor. Conceput ca un amplu studiu de caz, articolul oferă o modalitate eficientă de a evalua procesele şi performanţa unui program social de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici, prin aplicarea modelului logic. Deşi este un studiu la scară mică, prin claritate şi concizie, poate fi cu uşurinţă preluat şi folosit ca model de bună practică în orice alt context care presupune asistarea la domiciliu a persoanelor cu un grad redus de autonomie.
Sperăm că vă va face plăcere să lecturaţi această ediţie specială şi că articolele din acest volum vă vor spori cunoştinţele şi vă vor stimula interesul pentru aria sexualităţii, provocându-vă dorinţa de-a vă extinde investigaţiile şi cercetările în acest domeniu. Ne dorim ca studiile din acest volum, care acoperă o paletă largă de tematici şi folosesc o varietate de abordări metodologice, să vă inspire în proiectarea unor activităţi viitoare de cercetare ştiinţifică şi în descoperirea şi dezvoltarea unor metode şi tehnici de intervenţie în spaţiul asistenţei sociale.
Referinţe
Breck, J. (2003). Darul sacru al vieții. Tratat de bioetică. [The sacred gift of life. Treaty of Bioethics] Cluj-Napoca: Patmos.
Cornea, D. (2004). Sexualitatea – o privire din tinda bisericii. [Sexuality – a look from the church’s porch] Bucureşti: Editura Christiana.
Department for Education (DfE) (2017). Relationships Education, Relationships and Sex Education and Personal, Social, Health and Economic Education, Policy statement, Published March 2017.
House of Commons Education Committee (2015). Life lessons: PHSE and SRE in schools, Fifth Report of Session 2014-15, London: The Stationery Office (Published 17 February 2015)
Faludi, C., Dégi, C.L. (2016). Psycho-social predictors of satisfaction with intimate life in Romanian cancer patients. Cognition, Brain, Behavior. An Interdisciplinary Journal, vol. 20, nr. 4/2016, pp. 239-257.
United Nations Statistics Divison [UNSD] (2015). Demographic Yearbook, https://unstats.un.org/unsd/demographic-social/products/dyb/dyb_2015.cshtml.
Waaldijk, K. (2016). The Laws and Families Database – Legal aspects of marriage, partnership and cohabitation for same-sex and different-sex families in European countries. Paper presented at the Final Conference of the F7 Program ”Families and Societies”, Brussels, Belgium, 17-18 October.
|
|
