11 martie 2011. O zi pe care nu o vom uita şi care a zguduit, la propriu şi la figurat, întreaga planetă. O zi care pentru români a avut, din anumite puncte de vedere, aceeaşi însemnătate ca fatidicul 4 martie 1977. Să nu uităm anul 2010 când, în Chile un seism de 8,8 grade a schimbat destinul a mii de oameni. Anul 2004, Sumatra-Indonezia, se confruntă cu un seism având o magnitudine de 9,1 grade. Milioane de vieţi curmate, milioane de familii destrămate, infrastructuri distruse, ecosisteme modificate reprezintă argumente ce pot cuantifica un fapt cât se poate de simplu: natura nu poate fi stăpânită şi trebuie respectată. Seismul din Japonia, secondat de un tsunami devastator şi un dezastru nuclear ce va afecta generaţii a determinat însă, pe lângă tragediile umane şi ecologice, trecerea într-o nouă etapă a omenirii.
Este vorba despre reconsiderarea şi astfel reanalizarea rolului pe care fiecare dintre noi îl avem pe această planetă indiferent de domeniul în care activăm. Nu este suficient să devii un bun profesionist dacă nu manifeşti acceptare, toleranţă, empatie. Este mult mai uşor să treci peste pierderi alături şi împreună cu alţi semeni. Solidaritatea, parteneriatul şi subsidiaritatea devin astfel cei mai importanţi piloni ai intervenţiei de orice tip: social, economic, politic. Mai mult decât atât, asistenţa socială îşi dovedeşte utilitatea şi importanţa în cotidian dintr-o triplă perspectivă. Din punct de vedere ştiinţific prin pregătirea specialiştilor pentru a face faţă schimbărilor. Este un proces laborios deoarece necesită parcurgerea unor etape care trebuie adaptate în funcţie de realitatea socială. Demersul implică cooperare internaţională, parteneriate între instituţiile publice şi private, echipe pluridisciplinare pentru identificarea cauzelor care au generat dezechilibre dar şi pentru instaurarea homeostaziei. Din punct de vedere politic, asistenţa socială este acel liant cu ajutorul căruia se poate creea un sistem acţional şi pragmatic astfel încât prejudecăţile, stereotipurile să fie eliminate în contextul înţelegerii cauzelor care le alimentează pentru a fi elaborate acele pârghii necesare unei legislaţii sociale solid ancorată în realitate. Şi, nu în ultimul rând, asistenţa socială acţionează la nivel individual, generând în urma intervenţiei specialiştilor schimbare la nivel uman prin accesarea celor mai importante valori: credinţa în demnitatea şi unicitatea fiinţei umane şi autodeterminarea persoanei aflate în dificultate.
Poate nu este o simplă coincidenţă faptul că în data de 11 martie 2011 întreaga planetă s-a rugat pentru Japonia iar în data de 15 martie 2011 toate centrele universitate din ţară şi din străinătate, toate direcţiile de asistenţă socială au marcat prin dezbateri şi activităţi Ziua Mondială a Asistenţei Sociale.
Actualul număr al Revistei de Asistenţă Socială reuneşte studii şi abordări axate pe importanţa coroborării domeniului ştiinţific, destinat cercetării şi explicării cauzalităţii dezechilibrelor sociale cu cel practic, acţional destinat intervenţiei propriu-zise. Astfel, articolul semnat de Michael Klassen analizează importanţa perspectivei sistemice în abordarea problemelor sociale. Viziunea holistă permite evidenţierea interdependenţei dintre subsisteme astfel încât beneficiarul este susţinut în raport cu specificitatea sistemului din care provine. Accentul este pus pe identificarea şi înţelegerea factorilor responsabili de apariţia dificultăţilor pentru a se dezvolta acele premise şi abilităţi necesare prevenirii, intervenţiei şi soluţionării.
Evoluţia serviciilor de asistenţă socială din Africa de Sud, în special cele destinate copiilor şi tinerilor aflaţi în situaţii de risc sunt analizate în articolul elaborat de Rika Swanzen. Autoarea trece în revistă schimbările din sistem aparţinând ultimei decade evidenţiind atât aspectele pozitive, cât şi pe cele nevralgice. În aceeaşi sferă a problematicii se înscrie şi articolul semnat de Folami Olakunle Michael care tratează exploatarea copiilor în Nigeria. Datorită studiului redactat de Bala Raju Nikku aflăm dificultăţile pe care le întâmpină asistenţa socială în Sudul Asiei, mai precis în Nepal precum şi faptul că domeniul s-a profesionalizat în special în ultimii douăzeci de ani.
Vulnerabilitatea tinerilor, în contextul riscurilor care îi pot afecta din punct de vedere biopsihosocial, este analizată de către Monica Barborski, Valentina Marinescu şi Anca Velicu. Autoarele atrag atenţia asupra capcanelor pe care le implică socializarea online din perspectiva construirii unei „identităţi alternative”. Recomandăm studiul atât practicienilor (asistenţi sociali, psihologi, sociologi), tinerilor care utilizează internetul în contextul reţelelor de socializare, cât şi părinţilor care se confruntă cu dependenţa de internet a tinerilor.
Florica Ştefănescu şi Claudia Oşvat realizează o analiză a implicaţiilor sociale şi economice din România din perspectiva dificultăţiilor cu care se confruntă familiile care au în întreţinere copii diagnosticaţi cu autism. Autoarele elaborează o clasificare a nevoilor pe care le întâmpină părinţii dar şi a necesităţii formării personalului şi a acelei infrastructuri de servicii prin intermediul cărora se acordă suport social formal atât copiilor cât şi păriţilor. Şi de această dată abordarea sistemică reprezintă punctul de plecare în procesul intervenţiei şi al diagnozei sociale (mai ales din cauza lipsei acute a serviciilor şi resursei umane).
Dana Paula Brăescu argumentează, în contextul unui studiu de caz, aplicabilitatea şi importanţa abordării ecologice în soluţionarea de către asistenţii sociali a cazurilor în care neglijarea şi abuzul copiilor sunt responsabile pentru apariţia disfuncţionalităţilor ulterioare.
Îmbătânirea demografică, efectele acesteia şi mai ales cauzele care o generează sunt dezbătute de către Martina Hrozenska. Articolul este util atât practicienilor care îşi desfăşoară activitatea cu beneficiari aparţinând acestei categorii de vârstă, cât mai ales decidenţilor politici invocându-le doar un argument: potrivit ultimelor prognoze ale Uniunii Europene, Republica Slovacă are o populaţie tânără; dacă rata natalităţii din prezent se menţine, aceeaşi ţară va avea una dintre cele mai îmbătânite populaţii ale U.E. la jumătatea secolului XI. În aceste condiţii putem îndrăzni să ne întrebăm: care va fi profilul demografic al României peste patru decenii?
Stephen Case şi Kevin Haines susţin, ca şi Michael Klassen, abordarea holistă în intervenţia centrată pe tinerii care prezintă risc major de a înfăptui acte delincvente. Studiul celor doi autori tratează acest aspect în contextul a două concepte care permit adaptarea şi versatilitatea intervenţiei sociale. Este vorba de analiza implicaţiilor pe care le prezintă conceptele de risc şi protecţie. Sunt aduse astfel argumente bazate pe studii şi cercetări ştiinţifice care oferă atât practicianului, cât şi teoreticianului metode şi tehnici de intervenţie aplicate cu success în Marea Britanie.
Articolul elaborat de către Doina Ştefana Săucan, Mihai Ioan Micle, Aurora Liiceanu şi Gabriel Oancea tratează un subiect sensibil dar cu o prevalenţă ridicată în societatea românească: femeile victime ale violenţei în relaţia de cuplu. Analiza celor patru autori se centrează pe acele femei care si-au ucis partenerul iar în prezent îşi ispăşesc pedeapsa în penitenciarul de femei Târgşor din judeţul Prahova. Studiul analizează, din perspectiva emoţiilor negative trăite de către acestea (considerate factori declanşatori ai omuciderii), strategiile de adaptare ale femeilor în relaţia abuzivă până la săvârşirea crimei, precum şi consecinţele post-traumatice resimţite. Concluziile au fost elaborate în urma intervievării a 100 de femei. Aceeaşi problematică, violenţa intimă, este abordată de către Georgiana Bonea. Articolul tratează caracteristicile sistemului eguvernamental românesc în raport cu serviciile de care beneficiază femeile victime ale violenţei în cuplu. Totodată autoarea realizează un interviu cu preotul coordonator al Aşezământului Social “Patriarhul Justinian Marina” din cadrul Asociaţiei Diaconia.
Cauzele agresivităţii şi ale comportamentului violent, de această dată în mediul şcolar, sunt analizate în articolul redactat de către Andreea Ioana Hangan. Autoarea a realizat o cercetare utilizând ca metodă de investigaţie inventarul comportamentelor agresive pe un lot de 330 elevi ai Şcolii Generale „Lucian Blaga” din Bistriţa cu vârste cuprinse între 9-14 ani.
Sectorulul neguvernamental din România care activează în sfera socială este evaluat în studiul semnat de Mihaela Lambru. Sunt dezbătute, pe de o parte, rolul şi importanţa acestuia în contextul dezvoltării unui parteneriat viabil între instituţiile guvernamentale publice şi societatea civilă reprezentată prin activităţile şi intervenţiile diverselor ONG-uri. Pe de altă parte, autoarea analizează inconsecvenţele şi inadvertenţele identificate în organizarea structurii pieţei de servicii sociale.
Politicile sociale şi rolul asistenţei sociale în contextul integrării victimelor traficului de fiinţe umane sunt analizate de Alina Anghel. Principiul subsidiarităţii de tip orizontal şi vertical, precum şi cel al parteneriatului public-privat reprezintă factorii fundamentali în elaborarea unei strategii anti-trafic în vederea prevenirii, intervenţiei şi, nu în ultimul rând, al integrării sociale a victimelor.
Tot în sfera politicilor publice se înscrie şi articolul redactat de către Carmen Gheorghe. De această dată problematica egalităţii de gen este abordată ca reprezentând una dintre cele mai importante premise ale statului democratic în raport cu promovarea cetăţeniei civile, politice şi sociale. Aceste aspecte sunt analizate în contextul unuia dintre cele mai vulnerabile grupuri sociale din România : persoanele de etnie romă.
În secţiunea destinată recenziilor semnalăm apariţia a două lucrări deosebit de utile atât studenţilor de la facultăţile de profil, specialiştilor şi practicienilor din domeniu, cât şi publicului dornic de a fi informat pentru a înţelege cauzele responsabile de apariţia şi cronicizarea problemelor sociale.
Concluzionând, numărul 2/2011 al Revistei de Asistenţă Socială oferă o abordare complexă a problemelor sociale şi a modului în care sistemele de asistenţă socială din ţări aparţinând Uniunii Europene, Africii şi Asiei de Sud semnealează, previn şi intervin pentru a minimiza amploarea dezechilibrelor la nivel individual, comunitar şi regional. Nu în ultimul rând, amintim cititorilor noştri că în semestrul doi al anului 2011 (lunile aprilie, mai, iunie) sunt sărbătorite, la nivel internaţional, zile în care se desfăşoară activităţi şi manifestări în scopul sensibilizării opiniei publice despre problematica şi riscurile sociale cu care se confruntă persoanele, familiile, grupurile şi comunităţile aflate în dificultate:
- 7 aprilie – Ziua Mondială a Sănătăţii;
- 8 aprilie – Ziua Mondială a Romilor;
- 24 aprilie – Ziua Internaţională a Solidarităţii Tinerilor;
- 15 mai – Ziua Internaţională a Familiei;
- 21 mai – Ziua Mondială pentru Diversitate Culturală, pentru Dialog şi Dezvoltare; Ziua Protecţiei împotriva Şomajului;
- 23 mai – Ziua Acţiunii Internaţionale pentru Protecţia Sănătăţii şi Mediului;
- 2 Aprilie – Ziua Mondiala a Autismului
- 1 iunie – Ziua Internaţională a Copilului;
- 12 iunie – Ziua Internaţională împotriva Exploatării Copilului prin Muncă;
- 20 iunie – Ziua Internaţională a Refugiaţilor;
- 26 iunie – Ziua Internaţională împotriva Consumului şi a Traficului Ilicit de Droguri; Ziua Internaţională pentru Susţinerea Victimelor Torturii.