|
Dedicați îmbunătățirii calității vieții și bunăstării umane, asistenții sociali utilizează abordări ecologice, clinice și biopsihosociale pentru a interveni la mai multe niveluri de organizare ale societății, de la indivizi și familii la grupuri vulnerabile, comunități, organizații, instituții și politici publice.
În prezent, există o înțelegere tot mai mare a modului în care nevoile sociale nesatisfăcute ale umanității afectează sănătatea și produc rezultate inechitabile pentru sănătate. Îmbunătățirea condițiilor sociale rămâne un aspect critic pentru îmbunătățirea rezultatelor sănătății, iar integrarea asistenței sociale în furnizarea asistenței medicale devine și mai relevantă în contextul pandemiei de Covid-19.
Există câteva componente importante ale asistenței sociale în domeniul sănătății, care includ asistența socială în sănătatea publică și asistența socială în sănătatea mintală, dar nu se limitează la acestea. Aceste subdiscipline ale asistenței sociale se bazează pe metode interdisciplinare din asistența socială, sănătatea publică și sănătatea mintală pentru a promova echitatea în domeniul sănătății și a rezolva probleme ale sănătății umane.
Acest număr tematic al Revistei de asistență socială a încurajat contribuții care se încadrează în aria largă a asistenței sociale în domeniul sănătății/ al îngrijirii sănătății, acordând o atenție specială asistenței sociale în sănătatea publică și respectiv a asistenței sociale în sănătatea mintală. Potențialele contribuții au putut aborda următoarele subiecte/ teme: identificarea și evaluarea nevoilor; sprijin psihosocial; educarea pacienților; informarea și consilierea; investigarea, referirea/ trimiterea și asigurarea accesului la serviciile de îngijire a sănătății; organizarea și consilierea grupurilor de sprijin; promovarea și apărarea drepturilor clienților (advocacy); planificarea și coordonarea îngrijirii sănătății și a serviciilor; informare și consultanță privind politicile sociale și dezvoltarea comunității; planificarea și implementarea programelor de combatere a problemelor sociale și de îmbunătățire a îngrijirii sănătății comunității și a serviciilor; evaluarea practicii de îngrijire a sănătății și a serviciilor; metode de îmbunătățire a calității și managementul peformanței în îngrijrea sănătății. Trebuie să mărturisim că am fost foarte impresionate de interesul primit în urma pandemiei de Covid-19.
Primul articol al numărului special („Pandemia de coronavirus: o criză post-normală care generează scenarii posibile pentru schimbări structurale ale societății: cazul României” de Mădălina Hideg) se concentrează pe actuala criză declanșată de pandemia de Coronavirus și prezintă patru scenarii pentru schimbări structurale, care sunt analizate în contextul românesc. Plasarea acestei lucrări la începutul numărului special este o recunoaștere directă a importanței acestui subiect și o modalitate de a începe volumul cu o lucrare care oferă o perspectivă „de ansamblu” cu privire la modificările structurale așteptate, cauzate de pandemie. Unele dintre întrebările ridicate de pandemie includ modul în care specialiștii în asistență socială gestionează stresul și se adaptează la schimbările radicale și neașteptate. Ultimul articol din numărul special („Relația dintre coaching, supervizare și reducerea stresului în munca asistenților sociali” de Florina Pașcu) oferă o trecere utilă în revistă a literaturii de specialitate cu privire la rolul supervizării pentru a asigura „siguranța salvatorului”, dezvoltarea sa profesională și coaching-ul ca o modalitate eficientă de a face față stresului și de a gestiona schimbările (datorită pandemiei actuale sau altfel).
Următoarele lucrări din volumul tematic abordează subiecte importante legate de copii: copiii nou-născuți abandonați în spitale, copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate și copiii îngrijiți în plasament familial. Pe baza rezultatelor cercetărilor calitative care au implicat profesioniști din domeniul sănătății, lucrarea „Abandonul copilului nou-născut în unităţi sanitare din Român” de Cristina Todirașcu concluzionează că problemele legate de sănătate împiedică externarea copiilor și că fetele minore aflate în situații de risc sunt grupul principal a mamelor care își abandonează nou-născuții. Situația copiilor cu părinți care lucrează în străinătate, în special punerea în aplicare a măsurilor de protecție socială, efectele neglijării copiilor de către părinți și acțiunea actorilor comunitari implicați în zonele rurale, este analizată comprehensiv în „Sănătatea și dezvoltarea psiho-socială a copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate. Studiu de caz: Delegarea autorității părintești pentru copiii din mediul rural” de Gheorghița Nistor și Maria Diana Secară. Articolul „Autoevaluarea și evaluarea de către îngrijitor (părinte substitutiv) a problemelor de internalizare și externalizare a copiilor români aflați în plasament familial” de Andreea Bîrneanu oferă o evaluare a problemelor emoționale, psihologice și comportamentale ale copiilor aflați în plasament familial, care sprijină evaluarea timpurie a comportamentului și strategiile de dezvoltare a serviciilor de protecție a copilului relaționate cu acesta.
Un alt grupaj de trei lucrări, incluse în acest număr al revistei, tratează aspecte relaționate cu probleme de sănătate mintală: riscul de suicid în rândul deținuților, dependența tinerilor de jocurile video și anxietatea persoanelor în vârstă plasate în centre rezidențiale de îngrijire și asistență. Articolul „Suicidul în închisorile din România: un studiu retrospectiv pe 6 ani” de Mihai-Bogdan Iovu și Ioana Mihaela Morar tratează un grup vulnerabil cu risc crescut de sinucidere: deținuții. Lucrarea oferă recomandări practice importante, inclusiv identificarea deținuților cu risc ridicat de sinucidere și asigurarea accesului continuu al acestora la serviciile de sănătate mintală, precum și prevenirea situațiilor în care aceștia ar rămâne singuri într-o celulă și pregătirea adecvată a întregului personal al închisorii. Deși rezultatele studiului prezentat în „Tineri jucători: motivația lor din spatele jocului, implicarea și timpul petrecut în jocurile video” de Cosmin Ghețău și Paul Teodor Hărăguș nu indică o corelație între utilizarea patologică și timpul auto-raportat petrecut în jocurile video, recomandă cu tărie că sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege mai bine motivațiile care stau la baza comportamentului jucătorilor. Articolul „Consilierea în domeniul asistenței sociale – o metodă de reducere a nivelului de anxietate și de îmbunătățire a sănătății mintale a persoanelor vârstnice plasate în îngrijiri rezidențiale” de Alina Maria Breaz oferă dovezi utile că Scala Hamilton pentru Anxietate este un instrument util pentru măsurarea anxietății vârstnicilor și evaluarea eficacității programelor de consiliere în această arie specializată a asistenței sociale.
Îndepărtându-se de contextul românesc, articolul „Fațete ale asistenței sociale în Shanghai, China” de Cosmin Goian, Magdalena Cristina Kiraly și Sînziana Preda descrie modul în care este percepută asistența socială de către cetățenii obișnuiți din Shanghai, în special în privința serviciile sociale cu cele mai cunoscute categorii de beneficiari ale acestora, adică a copiilor și a persoanelor în vârstă. Actualul număr al Revistei de asistență socială se încheie cu două recenzii de carte. Prima recenzie, elaborată de Oana-Lăcrămioara Bădărău vizează cartea „Organizația ca client al asistenței sociale în macro practica managerială și administrativă. Studii de caz”, coordonată de Nicoleta Neamțu, o contribuție cuprinzătoare și actuală în domeniul asistenței sociale românești. A doua recenzie, întocmită de Eugen Glăvan, este pentru volumul „Politici sociale în România după 30 de ani. Așteptări și răspunsuri ”, editat de Elena Zamfir, Mălina Voicu și Simona Maria Stănescu, o evaluare critică competentă și aprofundată a politicilor sociale din România pre-pandemică postdecembristă.
Credem cu tărie că analizele aprofundate și evaluările minuțioase oferite de articolele și recenziile de carte incluse în acest număr special al Revistei de asistență socială reprezintă un punct major punct de plecare pentru schimbările sociale la nivelurile structurale mai profunde ale societății românești, care vor ajuta asistenții sociali profesioniști să își îndeplinească rolurile de agenți ai schimbării în colaborările sinergice cu alți specialiști, inclusiv specialiști din domeniul sănătății publice și al sănătății mintale, în timpul pandemiei actuale și dincolo de această perioadă definită ca era post-pandemie.
|
|
