|
Revista de Asistenţă Socială, în numărul 1/2019, vă propune zece articole originale atât în limba română, cât şi în limba engleză din toate domeniile asistenţei sociale, unele dintre ele cu un focus special pe auto-îngrijirea profesională. Nevoia de auto-îngrijire profesională are relevanţă pentru toţi asistenţii sociali, indiferent de domeniul lor de expertiză. Practica de îngrijire de sine este esenţială pentru supravieţuirea şi creşterea profesiei de asistent social în România.
Educaţia, facilitarea auto-reflexiei şi angajamentul sunt considerate elemente esenţiale pentru promovarea practicii de auto-îngrijire profesională. În termeni mai specifici, în primul articol, Iovu şi Demian ne arată că absolvenţii din orice domeniu, dar în mod special din domeniul asistenţei sociale, trebuie să aibă cunoştinţe, abilităţi de gândire, aptitudini personale, atribute personale şi abilităţi practice. Studiul lor descriptiv axat pe 291 de absolvenţi de asistenţă socială, în perioada 2011-2015, a fost realizat utilizând datele colectate la nivel universitar prin intermediul unui chestionar administrat de Centrul pentru Dezvoltarea Universităţii şi Managementul Calităţii. Introducerea pe piaţa forţei de muncă a absolvenţilor, în general, şi a absolvenţilor de asistenţă socială în mod specific este destul de dificilă în contextul actual, mai ales că piaţa forţei de muncă nu oferă oportunităţi suficiente de angajare pentru absolvenţii învăţământului terţiar şi, prin urmare, trebuie să îşi adapteze aşteptările la ofertele existente pe piaţa muncii. Stimularea formării tinerilor studenţi împreună cu dezvoltarea de sine a viitorilor profesori universitari este tematica abordată de către Stanciu în al doilea articol. Prezentul articol este rezultatul analizei teoriilor şi modelelor privind dezvoltarea profesională a viitorilor profesori universitari necesari pentru integrarea lor în mediul academic şi observarea participativă a 450 de studenţi şi 50 de doctoranzi şi asistenţi universitari, în perioada octombrie 2015 şi iunie 2018. Rezultatul observării participative a fost destul de clar şi surprinzător: nu este dezvoltarea profesională care vizează integrarea viitorilor profesori universitari în mediul academic, ci mai degrabă autodezvoltarea prin implicarea în activităţi de cercetare, comunicarea şi abilităţile de relaţionare cu tinerii studenţi şi abilităţile de inovare în domeniul ales. Viitorii profesori universitari necesită o mai mare implicare în dezvoltarea lor proprie, o implicare mai mare în activitatea de cercetare şi un accent pe integrarea profesională a tinerilor studenţi. Abordarea sistemică este dezvoltată de către Mardare în al treilea articol cu privire la caracteristicile procesului de asistenţă socială centrat pe familie. Intervenţia la nivel de familie, mai ales în familiile cu probleme, poate fi cea mai eficientă modalitate de a schimba comportamentul unui membru al familiei şi de a ajuta familia să obţină abilităţile de a face faţă stresului. Situaţiile stresante din familie pot avea un impact negativ semnificativ asupra relaţiilor de familie şi asupra vieţii fiecărui membru. Pentru a ajuta familia prin procesul de dezvoltare a resurselor părinteşti, asistentul social clinic examinează capacitatea membrilor familiei de a urma planurile şi de a acţiona conform planificării. Asistentul social reprezintă “podul de îngrijire” şi în privinţa accesului la îngrijirea hospice pentru grupurile minoritare. Goldblatt Hyatt prezintă un rezumat al barierelor şi provocările experimentate de către asistenţi sociali din acest domeniu în al patrulea articol. Informaţiile privind funcţia şi scopul serviciilor de hospice nu sunt uşor accesibile minorităţilor. Minorităţile se confruntă cu bariere interculturale şi intraculturale când se înscriu în îngrijirea hospice, iar experienţele asistenţilor sociali din acest domeniu trebuie să fie explorate. Asociaţia Naţională a Asistenţilor Sociali (NASW) din SUA sprijină practica de auto-îngrijire profesională pentru asistenţii sociali ca mijloc de menţinere a competenţelor lor, întărirea profesiei şi garantarea integrităţii muncii lor cu clienţii. Nevoia de auto-îngrijire profesională a asistenţilor maternali atât ca profesionişti, cât şi ca părinţi de substituţie, este dezvoltat în al cincilea articol de către Grigore. În articol se subliniază necesitatea unei evaluări psihologice complexe şi a diagnosticării părinţilor adoptivi, care combină aspecte legate de personalitatea, aptitudinile şi competenţele lor, dar şi de istoria lor de viaţă, elemente care vin în completarea cerinţelor cadrului normativ a profesiei. Abordarea constă în dezvoltarea unui program de intervenţie de tip formare bazat pe auto-îngrijirea profesională, analiza şi dezvoltarea personală a părinţilor foster.
Persoanele fără adăpost sunt asociate deseori cu oamenii săraci care nu au un acoperiş deasupra capului, ce sunt mai tot timpul în stare de ebrietate, evită munca şi au o igienă personală precară. Aceste stereotipii nu descriu situaţia lor reală, după cum subliniază în al şaselea articol Daniel. Studiul prezintă situaţia persoanelor fără adăpost din municipiul Cluj-Napoca, aşa cum cei în cauză o percep. Autorul reuşeşte să creioneze profilul unei persoane fără adăpost şi să surprindă diferenţele în ceea ce priveşte resursele persoanelor din centrele de adăpost vs. cei care trăiesc în stradă. Autorul consider utilă înfiinţarea şi funcţionarea serviciilor de echipă mobilă destinate persoanelor fără adăpost şi subliniază că asistenţa socială, indiferent de domeniu, poate funcţiona eficient doar dacă reuşeşte să câştige încrederea şi sprijinul comunităţii în tot ceea ce întreprinde.
Factorii de personalitate au o influenţă pregnantă asupra formării şi dezvoltării comportamentului favorabil sănătăţii, contribuind astfel la conturarea modului de viaţă al adolescenţilor. S. Csibi şi M. Csibi în articolul numărul şapte analizează rolul impulsivităţii şi agresivităţii din perspectiva comportamentului de risc pentru starea de sănătate la adolescenţi. Autorii consideră că aceşti factori personali acţionează ca triggeri ai comportamentului de risc.
Problematica bullyingului este subiectul articolului al optulea realizat de către Panescu şi Sârbu. Autorii analizează factori psihosociali ai victimizării prin bullying. În acest scop folosesc atât mijloace calitative, cât şi mijloace cantitative. Cercetarea are în focus modul în care bullyingul din instituţiile educaţionale afectează viaţa elevilor.
Autorii Ioana Morar şi Anamaria Szabo prezintă un studiu important despre problematica actelor de violenţă ale deţinuţilor asupra personalului din penitenciare. Studiul are dublă importanţă: ştiinţifică şi practică. Din punct de vedere ştiinţific, poate fi privit ca un studiu de caz asupra penitenciarelor din România şi a dinamicii fenomenului studiat. Prezintă modul de adaptare a deţinuţilor la viaţa din închisoare în contextul procesului de prizonizare şi oferă cititorilor posibilitatea de a înţelege cum este percepută violenţa din închisoare de către deţinuţi. Importanţa practică constă în faptul că, pornind de la aceste informaţii, administraţia penitenciarelor poate dezvolta strategii de prevenire ale violenţei deţinuţilor asupra personalului din penitenciare sau de diminuare ale consecinţelor acestora.
Ultimul articol este dedicat problematicii violenţei domestice. Enache, Matei şi Enache evaluează consecinţele violenţei domestice asupra femeilor şi copiilor abuzaţi pentru a obţine reintegrarea socială prin furnizarea unor servicii de asistenţă juridică, consiliere psihologică şi asistenţă socială.
Actualul număr al Revistei de Asistenţă Socială include o serie de articole care abordează probleme actuale ale cercetării şi practicii asistenţei sociale. Considerăm că temele abordate pot fi de interes atât specialiştilor din domeniul asistenţei sociale, studenţilor implicaţi în cercetare cât şi tuturor celor interesaţi de o tematică diversă şi de actualitate.
|
|
